Jaguar Cars Ltd., mai bine cunoscută ca Jaguar este un producător de mașini de lux britanic cu sediul în Whitley, Coventry, Anglia. Aceasta este o filială deţinută în totalitate de societatea indiană Tata Motors Ltd. şi este exploatat ca parte a afaceri Jaguar Land Rover. Jaguar a fost fondată ca Swallow Sidecar Company de Sir William Lyons în 1922, prima oară făcând ataşe de motocicletă înainte să treacă la autoturisme. Numele i-a fost schimbat în Jaguar după cel de-al doilea război mondial, datorită conotaţiilor nefavorabile ale iniţialelor SS. După o fuziune cu British Motor Corporation în 1968 - ulterior subsumate de Leyland, care, mai târziu, a fost ea însăşi naţionalizată ca British Leyland - Jaguar a fost listată pe London Stock Exchange în 1984 şi a devenit un constituient al FTSE 100 până când a fost achiziţionată de către Ford în 1989. Jaguar, de asemenea, deţine Royal Warrant de la Elisabeta a II-a şi de la Prinţul Charles.
1935 - marca Jaguar s-a lansat pe piaţă pentru prima oară cu un sedan complet nou şi cu o gamă de maşini sport. William Heynes lucrase mult timp pentru a produce o secţiune inovatoare în formă de cruce a şasiului pentru o nouă gamă de modele vast îmbunătăţită. Între timp Weslake îşi îndreptase talentul spre motorul Standard şi adoptând supapa în cap a reuşit să crească randamentul de la 75 CP al motorului iniţial cu supape laterale de 21/2 litri, la nu mai puţin de 105 CP. Pentru noul şasiu şi pentru motor, Lyons a schiţat un nou stil de caroserie, nu atât de viu colorat ca modelele anterioare, şi totuşi stilat. Într-adevăr, se apropia de Bentley-ul contemporan care costa de patru ori mai mult!
1936 - jurnalistul automobilist Tom Wisdom, împreună cu soția sa, Elsie, au câștigat concursurile internaționale de coastă, cu un SS 100. Această mașină, care avea să fie cunoscută mai târziu drept Old Number 8, a fost condusă cu deosebit succes în circuitul Brooklands de către Wisdom, iar în campionatul de la Shelsley Walsh de către proprietarul unui service-auto și al unei săli de cinema din Coventry, Sammy Newsome.
1937 - O echipă de trei mașini a fost înscrisă de companie la raliul RAC Rally, primul din Marea Britanie. Echipa, din care făcea parte și venerabilul domn Brian Lewis (devenit mai târziu Lord Essendon) a obținut premiul producătorului, dar nu și marele premiu.
1938 - Walter Hassan devenise șeful proiectului de inginerie la SS. Tot el avea să devină o legendă în lumea curselor de automobilism, dar avea să joace şi un rol important în istoria firmei Jaguar. Pentru salonul auto din acel an, Lyons proiectase o caroserie exclusivă, elegant închegată, pentru SS 100. Amintind de modelele Bugatti din acea perioadă, doar una a fost construită înainte ca izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial să decidă sfârșitul producției de mașini.
Modelul SS 100 nu a mai fost produs după război, dar s-a păstrat un singur exemplar care nu fusese înregistrat în timpul războiului. Cunoscut după înregistrarea sa ulterioară, LNW 100, mașina a repurtat succese răsunătoare la raliurile Alpine și Tulip fiind condusă de Ian Appleyard.
În septembrie 1948 Jaguar a anunțat apariția primului model postbelic, intermediar. Se concepea un model mai radical, dar datorită unor constrângeri variate s-a hotărât ca Mark V să ducă mai departe destinul companiei pentru următorii ani. Inovația principală a fost adoptarea unei suspensii frontale, concepută de Heynes. Noul și incitantul motor era efectiv gata de producție, dar se considera că Mark V era puțin prea conservator pentru a fi lansat, așa încât sedanul și mașinile cu acoperiș pliabil Mark V au fost dotate cu obișnuitele motorizări.
După salonul auto din 1948, XK120 avea să devină una din cele mai renumite mașini sport ale tuturor timpurilor. Era o mașină de curse deghizată cu măiestrie. Era rafinată în stilul obișnuit Jaguar, oferea un confort fără rival pentru o astfel de mașină și mai mult decât atât, era cotată la doar 998 £ (1,298 £ cu toate taxele incluse). Numele făcea referință la viteza extraordinară - era cel mai rapid automobil de serie din lume.
1950 - S-a decis înscrierea a trei mașini la faimoasa cursă de 24 h Le Mans, din Franța, pur și simplu pentru a li se testa capacitățile față de cele ale concurenței. Au avut ghinionul de a nu termina pe primele trei locuri, în condițiile în care concurentul numărul I a renunțat din cauza unei defecțiuni la ambreiaj după 21 de ore. Dar lecția era învățată pentru viitor.
La salonul auto din 1950, sedanul Mark VII a fost dezvăluit și, încă o dată, mașina creată de Lyons a constituit senzația spectacolului. Proiectată în funcție de piața americană, după standardele europene era o mașină foarte spațioasă. Era în mod cert o mașina cu cinci locuri, dar fiind mecanizată de faimosul motor XK, era și rapidă. Americanii au fost încântați de Mark VII și au fost primite comenzi în valoare de 30 de milioane $, la câteva luni de la introducerea mașinii pe piață.
1951 - Trei mașini C-type au fost finalizate pentru cursa Le Mans. Ele urmau să fie conduse de echipele formate din Stirling Moss (devenit între timp leaderul echipei) și Jolly Jack Fairman, Walker și Whitehead Peter (doi fermieri) și Leslie Johnson împreună cu Clemente Biondetti. Automobilele Jaguar erau considerate nesemnificative, iar mulțimea urmărea mașinile Ferrari, Talbot și Cunningham. Cu toate acestea, Moss a demarat în forţă, doborând toate recordurile înregistrate pe un parcurs de circuit, dar și pe oponenții săi.
Dar, din nefericire, în cursa din 1952, victoria n-a mai fost de partea lor. Preocupați de zvonurile unei viteze rectilinii a noilor mașini Mercedes, reprezentanții firmei Jaguar au montat în grabă și cu imprudență mai multe caroserii aerodinamice, dar nu au reuşit să le și testeze la o viteză continuă de 241 km/h. În câteva ore, toți trei s-au retras cu probleme de supraîncălzire.
În aprilie 1953, a fost lansată o a treia versiune a lui XK120, alături de variantele Super Sport neacoperite, cu două locuri și de Coupé-ul cu capotă fixă. Era o combinație între cele două, cunoscută ca Drophead Coupé (coupé cu acoperiș pliabil), fiind o versiune neacoperită mai sofisticată. Între timp, inginerii de la Jaguar lucraseră în colaborare cu Dunlop la un nou și inovator tip de frână care până atunci fusese folosit doar la avioane. Noua inovație era frâna cu discuri și urma să fie arma secretă a firmei Jaguar la revenirea lor în competiția Le Mans din 1953.
Tot în 1953 a apărut un prototip care constituia o etapă intermediară între modelele "C" și modelele finale "D". Modelul D-type era pe punctul de a se lansa și construcția sa era monococă. La acest tub din aliaj de aluminiu a fost atașat un sub cadru tubular frontal care transporta motorul, servodirecţia și suspensia frontală. Având rezervoare pentru combustibil, D-type împrumuta foarte mult din practica aparatelor de zbor. A fost creat de Bill Heynes și Malcolm Sayer.
1954 - Noile mașini D-type au fost transportate la Le Mans și toate speranțele erau îndreptate spre ele. Destul de suspect, au apărut probleme la motor, datorită unor fire de nisip găsite în combustibilul cu care a fost alimentat. O dată diagnosticată cauza, piloții au început o luptă plină de bravură ca să recupereze ceea ce au pierdut. Rolt a fost împins de un contracurent și începuse să plouă torențial, pista a fost inundată, iar roțile de la mașină au început să patineze la 274 km/h. După mai multe ore de condus cu viteză maximă, timp în care D-type a mers perfect, au terminat cursa la doar un minut și 45 de secunde în spatele mașinii câștigătoare, Ferrari. Câteva săptămâni mai târziu și-au luat revanșa, când Peter Whitehead și Ken Wharton au câștigat cursa de 12 ore de la Rheims.
În anul 1955, un milion de lire sterline era o sumă considerabilă, iar aceasta a fost investiția pentru proiectarea și perfecționarea noului sedan compact de la Jaguar.
La sfârșitul anului 1956, Mark VII a fost înlocuit de revoluționarul Mark VIII. Ca înfățișare, mașina fusese îmbunătățită cu un parbriz dintr-o singură bucată, iar grila de radiator fusese transformată. Din punct de vedere mecanic, automobilul avea un nou capac de cilindru denumit B-type, urmând în mod ilogic lui C-type. Acest nou capac avea unghiul supapei schimbat, motorul producând 210 CP.
La începutul anului 1958, s-a adăugat versiunea sport a modelului XK150, ca răspuns la cererea Statelor Unite. Acest automobil decapotabil avea ca elemente de lux ferestrele mobile și o capotă mai finisată. Introducerea variantei "S" cu un nou capac de cilindru, proiectată de Harry Weslake, a coincis cu lansarea roadster-ului XK 150. Această variantă era cunoscută drept straight port head și, având trei carburatoare prevăzute cu servomecanisme , creștea considerabil performanța până la 250 CP. Cu acest motor, XK150 putea atinge 214 km/h și 80 km/h de pe loc în doar 7.3 secunde.
În anul 1959 a fost rândul sedanelor mici să fie în centrul atenției, iar la sfârșitul anului a fost lansat un model vast îmbunătățit, dotat în varianta standard cu tracțiune spate și discuri de frână. Însă schimbările cele mai semnificative erau în privința înfățișării, suprafața de geam fiind substanțial mărită prin folosirea unui suport de acoperiș mai subțire.
În anul 1961, modelele XK150, deși erau mașini bune, nu mai erau revoluționare în domeniul automobilistic, astfel încât Jaguar trebuia să facă un salt din punct de vedere al performanței pentru a-și menține vânzările și prestigiul. E-type, care fusese anunțat la Geneva în Martie 1961, era o astfel de mașină. Asemenea mărcii XK120 din 1948, era o senzație absolută. Stilizarea caroseriei era senzuală, frumoasă, iar mașina stabilea noi standarde la toate capitolele. O nouă și inovatoare suspensie a fost construită de Bob Knight și situată într-o platformă suspendată, care a fost montată pe caroserie prin niște suporți de cauciuc. Suspensia genială din spate, folosită la XJ-S, a generat o excelentă ținută de drum , un condus de primă clasă și un rafinament superior. Mașina avea motorul cu carburator.
Mașina, XJ 13, a fost construită în secret în anul 1996, dar, din nefericire, proiectul nu a fost catalogat drept "urgent". A fost pusă în funcțiune abia în anul 1967.
În anul 1973, extrem de popularul XJ a fost supus unei cosmetizări, iar la Salonul Auto de la Frankfurt au fost prezentate noile mașini din Seria a II-a. Tot la Frankfurt, Jaguar a lansat un nou tip de caroserie. Este vorba de XJ Coupe, un automobil deosebit de stilat. Învelișul de tablă a fost schimbat, astfel încât să aibă doar două uși și să nu existe rame pentru geam. Neexistând stâlpi centrali de reazem, geamurile de la uși și geamurile sferturi spate au putut fi coborâte pentru a crea efectul unei lipse totale de coloane de reazem. Astfel, XJ6C și XJ12C aveau o înfățișare sportivă, extrem de rafinată.
În 1980 a început o nouă eră la Jaguar o dată cu numirea lui John Egan ca Președinte și Director Executiv. Experiența lui Egan în industria automobilistică includea General Motors (AC Delco), Triumph Cars, Unipart (British Leyland) și altele.
Pe 1 noiembrie 1989, Ford a înaintat Consiliului de Conducere Jaguar o propunere care a fost aprobată după ce s-au discutat îndelung condițiile propuse. Înțelegerile mutuale privind viitorul firmei Jaguar îi recunoșteau acesteia integritatea mărcii și stipulau că Jaguar avea să rămână o entitate legală separată cu un capital autonom și cu propriul consiliu director. La 1 decembrie 1989, a avut loc o ședință extraordinară a acționarilor, moment în care, la propunerea comisiei a fost acceptată oferta companiei Ford, pe 28 februarie 1990.
La Salonul Auto de la Paris din octombrie 1998, Jaguar a dezvăluit un nou model, o nouă viziune a clasicului automobil sport. La 50 de ani după ce compania lansase motorul XK şi maşina sport XK 120, conceptul XK 180 a fost proiectat de Keith Helfet sub supravegherea fostului director de design de la Jaguar, Geoff Lawson. Intenţia lui Helfet a fost de a celebra cea de-a cincizecea aniversare de la introducerea automobilelor XK şi s-a inspirat dintr-o serie de maşini cu motor XK, mai ales D-Type.
Tot în octombrie 1998, sedanul sport S-TYPE, cel mai aşteptat model nou din ultimele decenii, şi-a făcut debutul internaţional la Salonul Auto de la Birmingham. S-TYPE, proiectat şi perfecţionat la centrul tehnologic Jaguar de la Whitley şi construit la uzina Castle Bromwich din Birmingham, a fost pus în vânzare în martie, anul 1999.
În octombrie, anul 1999, Jaguar a anunţat intenţia de a participa la Campionatul Internaţional de Formula 1 - FIA. Decizia de a participa la Formula 1 a fost luată după ce Ford a cumpărat echipa Stewart-Ford în iunie 1999, care a fost redenumită Jaguar Racing. Odată cu anunţarea participării sale la cursele de Formula 1, Jaguar a confirmat, deasemenea, faptul că Eddie Irvine se va alătura echipei începând cu sezonul 2000.
La sfârşitul anului 2000, au fost făcute publice primele repere ale maşinii care până atunci fusese cunoscută doar cu numele său codificat, 'X400.' Modelul X-TYPE, cum va fi cunoscut pe viitor, avea să fie vândut începând cu anul 2001 şi fusese conceput pentru a dubla vânzările Jaguar încă din primul an. Mult aşteptatul 'Jaguar mic' va fi un sedan cu patru uşi, cu motoare V6 de 2.5 şi 3.0-litri şi cu tracţiune integrală. În februarie, 2001 a fost dezvelit sedanul X-TYPE la Salonul Internaţional Auto de la Geneva.
La Salonul Auto de la Frankfurt, din septembrie, 2003, a fost o importantă ocazie de expunere publică pentru Jaguar. Era prima apariţie în lumea mondenă a unui model important din gama X-TYPE, şi anume X-TYPE Estate, care a marcat, deasemenea, surpriza dezvăluirii unui alt prototip conceput la Advanced Styling Studio, şi anume RD-6.
1935 - marca Jaguar s-a lansat pe piaţă pentru prima oară cu un sedan complet nou şi cu o gamă de maşini sport. William Heynes lucrase mult timp pentru a produce o secţiune inovatoare în formă de cruce a şasiului pentru o nouă gamă de modele vast îmbunătăţită. Între timp Weslake îşi îndreptase talentul spre motorul Standard şi adoptând supapa în cap a reuşit să crească randamentul de la 75 CP al motorului iniţial cu supape laterale de 21/2 litri, la nu mai puţin de 105 CP. Pentru noul şasiu şi pentru motor, Lyons a schiţat un nou stil de caroserie, nu atât de viu colorat ca modelele anterioare, şi totuşi stilat. Într-adevăr, se apropia de Bentley-ul contemporan care costa de patru ori mai mult!
1936 - jurnalistul automobilist Tom Wisdom, împreună cu soția sa, Elsie, au câștigat concursurile internaționale de coastă, cu un SS 100. Această mașină, care avea să fie cunoscută mai târziu drept Old Number 8, a fost condusă cu deosebit succes în circuitul Brooklands de către Wisdom, iar în campionatul de la Shelsley Walsh de către proprietarul unui service-auto și al unei săli de cinema din Coventry, Sammy Newsome.
1937 - O echipă de trei mașini a fost înscrisă de companie la raliul RAC Rally, primul din Marea Britanie. Echipa, din care făcea parte și venerabilul domn Brian Lewis (devenit mai târziu Lord Essendon) a obținut premiul producătorului, dar nu și marele premiu.
1938 - Walter Hassan devenise șeful proiectului de inginerie la SS. Tot el avea să devină o legendă în lumea curselor de automobilism, dar avea să joace şi un rol important în istoria firmei Jaguar. Pentru salonul auto din acel an, Lyons proiectase o caroserie exclusivă, elegant închegată, pentru SS 100. Amintind de modelele Bugatti din acea perioadă, doar una a fost construită înainte ca izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial să decidă sfârșitul producției de mașini.
Modelul SS 100 nu a mai fost produs după război, dar s-a păstrat un singur exemplar care nu fusese înregistrat în timpul războiului. Cunoscut după înregistrarea sa ulterioară, LNW 100, mașina a repurtat succese răsunătoare la raliurile Alpine și Tulip fiind condusă de Ian Appleyard.
În septembrie 1948 Jaguar a anunțat apariția primului model postbelic, intermediar. Se concepea un model mai radical, dar datorită unor constrângeri variate s-a hotărât ca Mark V să ducă mai departe destinul companiei pentru următorii ani. Inovația principală a fost adoptarea unei suspensii frontale, concepută de Heynes. Noul și incitantul motor era efectiv gata de producție, dar se considera că Mark V era puțin prea conservator pentru a fi lansat, așa încât sedanul și mașinile cu acoperiș pliabil Mark V au fost dotate cu obișnuitele motorizări.
După salonul auto din 1948, XK120 avea să devină una din cele mai renumite mașini sport ale tuturor timpurilor. Era o mașină de curse deghizată cu măiestrie. Era rafinată în stilul obișnuit Jaguar, oferea un confort fără rival pentru o astfel de mașină și mai mult decât atât, era cotată la doar 998 £ (1,298 £ cu toate taxele incluse). Numele făcea referință la viteza extraordinară - era cel mai rapid automobil de serie din lume.
1950 - S-a decis înscrierea a trei mașini la faimoasa cursă de 24 h Le Mans, din Franța, pur și simplu pentru a li se testa capacitățile față de cele ale concurenței. Au avut ghinionul de a nu termina pe primele trei locuri, în condițiile în care concurentul numărul I a renunțat din cauza unei defecțiuni la ambreiaj după 21 de ore. Dar lecția era învățată pentru viitor.
La salonul auto din 1950, sedanul Mark VII a fost dezvăluit și, încă o dată, mașina creată de Lyons a constituit senzația spectacolului. Proiectată în funcție de piața americană, după standardele europene era o mașină foarte spațioasă. Era în mod cert o mașina cu cinci locuri, dar fiind mecanizată de faimosul motor XK, era și rapidă. Americanii au fost încântați de Mark VII și au fost primite comenzi în valoare de 30 de milioane $, la câteva luni de la introducerea mașinii pe piață.
1951 - Trei mașini C-type au fost finalizate pentru cursa Le Mans. Ele urmau să fie conduse de echipele formate din Stirling Moss (devenit între timp leaderul echipei) și Jolly Jack Fairman, Walker și Whitehead Peter (doi fermieri) și Leslie Johnson împreună cu Clemente Biondetti. Automobilele Jaguar erau considerate nesemnificative, iar mulțimea urmărea mașinile Ferrari, Talbot și Cunningham. Cu toate acestea, Moss a demarat în forţă, doborând toate recordurile înregistrate pe un parcurs de circuit, dar și pe oponenții săi.
Dar, din nefericire, în cursa din 1952, victoria n-a mai fost de partea lor. Preocupați de zvonurile unei viteze rectilinii a noilor mașini Mercedes, reprezentanții firmei Jaguar au montat în grabă și cu imprudență mai multe caroserii aerodinamice, dar nu au reuşit să le și testeze la o viteză continuă de 241 km/h. În câteva ore, toți trei s-au retras cu probleme de supraîncălzire.
În aprilie 1953, a fost lansată o a treia versiune a lui XK120, alături de variantele Super Sport neacoperite, cu două locuri și de Coupé-ul cu capotă fixă. Era o combinație între cele două, cunoscută ca Drophead Coupé (coupé cu acoperiș pliabil), fiind o versiune neacoperită mai sofisticată. Între timp, inginerii de la Jaguar lucraseră în colaborare cu Dunlop la un nou și inovator tip de frână care până atunci fusese folosit doar la avioane. Noua inovație era frâna cu discuri și urma să fie arma secretă a firmei Jaguar la revenirea lor în competiția Le Mans din 1953.
Tot în 1953 a apărut un prototip care constituia o etapă intermediară între modelele "C" și modelele finale "D". Modelul D-type era pe punctul de a se lansa și construcția sa era monococă. La acest tub din aliaj de aluminiu a fost atașat un sub cadru tubular frontal care transporta motorul, servodirecţia și suspensia frontală. Având rezervoare pentru combustibil, D-type împrumuta foarte mult din practica aparatelor de zbor. A fost creat de Bill Heynes și Malcolm Sayer.
1954 - Noile mașini D-type au fost transportate la Le Mans și toate speranțele erau îndreptate spre ele. Destul de suspect, au apărut probleme la motor, datorită unor fire de nisip găsite în combustibilul cu care a fost alimentat. O dată diagnosticată cauza, piloții au început o luptă plină de bravură ca să recupereze ceea ce au pierdut. Rolt a fost împins de un contracurent și începuse să plouă torențial, pista a fost inundată, iar roțile de la mașină au început să patineze la 274 km/h. După mai multe ore de condus cu viteză maximă, timp în care D-type a mers perfect, au terminat cursa la doar un minut și 45 de secunde în spatele mașinii câștigătoare, Ferrari. Câteva săptămâni mai târziu și-au luat revanșa, când Peter Whitehead și Ken Wharton au câștigat cursa de 12 ore de la Rheims.
În anul 1955, un milion de lire sterline era o sumă considerabilă, iar aceasta a fost investiția pentru proiectarea și perfecționarea noului sedan compact de la Jaguar.
La sfârșitul anului 1956, Mark VII a fost înlocuit de revoluționarul Mark VIII. Ca înfățișare, mașina fusese îmbunătățită cu un parbriz dintr-o singură bucată, iar grila de radiator fusese transformată. Din punct de vedere mecanic, automobilul avea un nou capac de cilindru denumit B-type, urmând în mod ilogic lui C-type. Acest nou capac avea unghiul supapei schimbat, motorul producând 210 CP.
La începutul anului 1958, s-a adăugat versiunea sport a modelului XK150, ca răspuns la cererea Statelor Unite. Acest automobil decapotabil avea ca elemente de lux ferestrele mobile și o capotă mai finisată. Introducerea variantei "S" cu un nou capac de cilindru, proiectată de Harry Weslake, a coincis cu lansarea roadster-ului XK 150. Această variantă era cunoscută drept straight port head și, având trei carburatoare prevăzute cu servomecanisme , creștea considerabil performanța până la 250 CP. Cu acest motor, XK150 putea atinge 214 km/h și 80 km/h de pe loc în doar 7.3 secunde.
În anul 1959 a fost rândul sedanelor mici să fie în centrul atenției, iar la sfârșitul anului a fost lansat un model vast îmbunătățit, dotat în varianta standard cu tracțiune spate și discuri de frână. Însă schimbările cele mai semnificative erau în privința înfățișării, suprafața de geam fiind substanțial mărită prin folosirea unui suport de acoperiș mai subțire.
În anul 1961, modelele XK150, deși erau mașini bune, nu mai erau revoluționare în domeniul automobilistic, astfel încât Jaguar trebuia să facă un salt din punct de vedere al performanței pentru a-și menține vânzările și prestigiul. E-type, care fusese anunțat la Geneva în Martie 1961, era o astfel de mașină. Asemenea mărcii XK120 din 1948, era o senzație absolută. Stilizarea caroseriei era senzuală, frumoasă, iar mașina stabilea noi standarde la toate capitolele. O nouă și inovatoare suspensie a fost construită de Bob Knight și situată într-o platformă suspendată, care a fost montată pe caroserie prin niște suporți de cauciuc. Suspensia genială din spate, folosită la XJ-S, a generat o excelentă ținută de drum , un condus de primă clasă și un rafinament superior. Mașina avea motorul cu carburator.
Mașina, XJ 13, a fost construită în secret în anul 1996, dar, din nefericire, proiectul nu a fost catalogat drept "urgent". A fost pusă în funcțiune abia în anul 1967.
În anul 1973, extrem de popularul XJ a fost supus unei cosmetizări, iar la Salonul Auto de la Frankfurt au fost prezentate noile mașini din Seria a II-a. Tot la Frankfurt, Jaguar a lansat un nou tip de caroserie. Este vorba de XJ Coupe, un automobil deosebit de stilat. Învelișul de tablă a fost schimbat, astfel încât să aibă doar două uși și să nu existe rame pentru geam. Neexistând stâlpi centrali de reazem, geamurile de la uși și geamurile sferturi spate au putut fi coborâte pentru a crea efectul unei lipse totale de coloane de reazem. Astfel, XJ6C și XJ12C aveau o înfățișare sportivă, extrem de rafinată.
În 1980 a început o nouă eră la Jaguar o dată cu numirea lui John Egan ca Președinte și Director Executiv. Experiența lui Egan în industria automobilistică includea General Motors (AC Delco), Triumph Cars, Unipart (British Leyland) și altele.
Pe 1 noiembrie 1989, Ford a înaintat Consiliului de Conducere Jaguar o propunere care a fost aprobată după ce s-au discutat îndelung condițiile propuse. Înțelegerile mutuale privind viitorul firmei Jaguar îi recunoșteau acesteia integritatea mărcii și stipulau că Jaguar avea să rămână o entitate legală separată cu un capital autonom și cu propriul consiliu director. La 1 decembrie 1989, a avut loc o ședință extraordinară a acționarilor, moment în care, la propunerea comisiei a fost acceptată oferta companiei Ford, pe 28 februarie 1990.
La Salonul Auto de la Paris din octombrie 1998, Jaguar a dezvăluit un nou model, o nouă viziune a clasicului automobil sport. La 50 de ani după ce compania lansase motorul XK şi maşina sport XK 120, conceptul XK 180 a fost proiectat de Keith Helfet sub supravegherea fostului director de design de la Jaguar, Geoff Lawson. Intenţia lui Helfet a fost de a celebra cea de-a cincizecea aniversare de la introducerea automobilelor XK şi s-a inspirat dintr-o serie de maşini cu motor XK, mai ales D-Type.
Tot în octombrie 1998, sedanul sport S-TYPE, cel mai aşteptat model nou din ultimele decenii, şi-a făcut debutul internaţional la Salonul Auto de la Birmingham. S-TYPE, proiectat şi perfecţionat la centrul tehnologic Jaguar de la Whitley şi construit la uzina Castle Bromwich din Birmingham, a fost pus în vânzare în martie, anul 1999.
În octombrie, anul 1999, Jaguar a anunţat intenţia de a participa la Campionatul Internaţional de Formula 1 - FIA. Decizia de a participa la Formula 1 a fost luată după ce Ford a cumpărat echipa Stewart-Ford în iunie 1999, care a fost redenumită Jaguar Racing. Odată cu anunţarea participării sale la cursele de Formula 1, Jaguar a confirmat, deasemenea, faptul că Eddie Irvine se va alătura echipei începând cu sezonul 2000.
La sfârşitul anului 2000, au fost făcute publice primele repere ale maşinii care până atunci fusese cunoscută doar cu numele său codificat, 'X400.' Modelul X-TYPE, cum va fi cunoscut pe viitor, avea să fie vândut începând cu anul 2001 şi fusese conceput pentru a dubla vânzările Jaguar încă din primul an. Mult aşteptatul 'Jaguar mic' va fi un sedan cu patru uşi, cu motoare V6 de 2.5 şi 3.0-litri şi cu tracţiune integrală. În februarie, 2001 a fost dezvelit sedanul X-TYPE la Salonul Internaţional Auto de la Geneva.
La Salonul Auto de la Frankfurt, din septembrie, 2003, a fost o importantă ocazie de expunere publică pentru Jaguar. Era prima apariţie în lumea mondenă a unui model important din gama X-TYPE, şi anume X-TYPE Estate, care a marcat, deasemenea, surpriza dezvăluirii unui alt prototip conceput la Advanced Styling Studio, şi anume RD-6.
1961–1975. Jaguar E-Type
1980. Jaguar Daimler XJ6
1986. Jaguar XJ-SC
2003. Jaguar XF10 Concept
2007. Jaguar C XF Concept
2011. Jaguar C-X16 Concept
2012. Jaguar XKR-S
2012. Jaguar E-Type
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu