Herbert Austin (1866–1941), mai târziu Sir Herbert a fost managerul Wolseley Tool and Motor Car Company şi el a creat Austin Motor Company în 1905, la Longbridge, care era atunci în Worcestershire (Longbridge a devenit o parte din Birmingham în 1911). Prima maşină a fost un vehicul convenţional de 5 litri, cu 4 cilindri, din care au fost produse circa 200 de unităţi în primii 5 ani. În Primul Război Mondial, Austin s-a dezvoltat enorm datorită contractelor guvernamentale pentru tot felul de piese, de la artilerie şi până la motoare de avion.
După război, Herbert Austin a decis să adopte o politică pentru un model cu motor de 3620cc/20 CP, iar acest plan includea maşini, dar şi un tractor, însă vânzările nu au fost suficient de mari pentru a umple întreaga fabrică construită în timpul războiului, astfel că Austin a intrat într-o criză financiară serioasă. După 1921 a reuşit să se redreseze.
Pentru a se extinde pe piaţa maşinilor mici, în 1922 a fost introdus modelul Twelve de 1661cc şi mai târziu în acelaşi an, Austin 7, o maşină mică, simplă şi necostisitoare.
Pentru a se extinde pe piaţa maşinilor mici, în 1922 a fost introdus modelul Twelve de 1661cc şi mai târziu în acelaşi an, Austin 7, o maşină mică, simplă şi necostisitoare.
Din 1939 şi până în 1934, în SUA a funcţionat o filială mare sub numele American Austin Car Company, aceastafiind revitalizată între 1937-1941 sub numele de "American Bantam". Cu puţin ajutor de la Austin 7, aceasta a depăşit criza şi a rămas profitabilă şi în timpul anilor ’30. În 1938, Leonard Lord s-a alăturat companiei în consiliul de conducere, devenind preşedintele acesteia în anul 1941, la moartea lui Herbert (devenit Lord) Austin.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Austin a continuat să construiască maşini, dar a produs şi camioane şi motoare de avion. Prima maşină postbelică a fost anunţată în 1944, iar producţia a început din 1945.
În 1952, Austin a fuzionat cu Nuffield Organisation, compania mamă a Morris, şi a format British Motor Corporation (mai târziu British Leyland), cu Leonard Lord la conducere. Austin era partenerul dominant şi multe dintre motoarele sale au fost adoptate de mai toate maşinile. Datorită ameninţării crizei de petrol din 1956, Lord i-a cerut lui Alec Issigonis să proiecteze o maşină mică şi rezultatul a fost revoluţionarul Mini, lansat în 1959. Principiul motorului transversal cu cutie de viteze în batalul de evacuare şi tracţiune faţă a fost extins şi la maşinile mai mari, de 1100 din 1963, de 1800 din 1964, la Maxi din 1969, Allegro din 1976 şi Metro din 1980. Designul Austin a fost copiat şi de producătorul japonez Nissan. Aceasta a produs modele derivate Austin până în 1960.
În 1982 compania British Leyland a fost numită Austin Rover Group şi Austin ca "budget" brand. Publicitatea neinspirată asociată cu construcţia şi problemele modelelor Metro, Maestro şi Montego au avut drept consecinţă faptul că nu s-au mai produs modele sub brand, iar ultima maşină marca Austin a fost produsă în 1987. Drepturile de producţie sunt deţinute de MG Rover, în prezent administrator. Nu sunt planuri pentru readucerea brandului pe piaţă. Fabrica Austin din Longbridge a fost, până la colapsul din aprilie 2005, singura fabrică rămasă a MG Rover.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Austin a continuat să construiască maşini, dar a produs şi camioane şi motoare de avion. Prima maşină postbelică a fost anunţată în 1944, iar producţia a început din 1945.
În 1952, Austin a fuzionat cu Nuffield Organisation, compania mamă a Morris, şi a format British Motor Corporation (mai târziu British Leyland), cu Leonard Lord la conducere. Austin era partenerul dominant şi multe dintre motoarele sale au fost adoptate de mai toate maşinile. Datorită ameninţării crizei de petrol din 1956, Lord i-a cerut lui Alec Issigonis să proiecteze o maşină mică şi rezultatul a fost revoluţionarul Mini, lansat în 1959. Principiul motorului transversal cu cutie de viteze în batalul de evacuare şi tracţiune faţă a fost extins şi la maşinile mai mari, de 1100 din 1963, de 1800 din 1964, la Maxi din 1969, Allegro din 1976 şi Metro din 1980. Designul Austin a fost copiat şi de producătorul japonez Nissan. Aceasta a produs modele derivate Austin până în 1960.
În 1982 compania British Leyland a fost numită Austin Rover Group şi Austin ca "budget" brand. Publicitatea neinspirată asociată cu construcţia şi problemele modelelor Metro, Maestro şi Montego au avut drept consecinţă faptul că nu s-au mai produs modele sub brand, iar ultima maşină marca Austin a fost produsă în 1987. Drepturile de producţie sunt deţinute de MG Rover, în prezent administrator. Nu sunt planuri pentru readucerea brandului pe piaţă. Fabrica Austin din Longbridge a fost, până la colapsul din aprilie 2005, singura fabrică rămasă a MG Rover.
Sursa: Masinini.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu